Un băiat de 11 ani, patru antrenamente de înot pe săptămână. Are talent, are ambiție, are un antrenor bun. Și totuși, obosește mai repede decât colegii, spune că „nu are aer” și uneori amețește după seriile intense.

Părinții au căutat explicații în alimentație, somn și vitamine. Nimeni nu s-a uitat la un lucru simplu: cum respiră copilul în timpul efortului.

Pentru un copil care face sport în mod regulat, respirația nu este un detaliu. Modul în care respiră poate influența confortul în timpul antrenamentului, felul în care gestionează efortul și recuperarea dintre serii.

      Respirația pe gură la copii în timpul sportului de performanță

Nasul are un rol important în procesul respirator. Aerul inspirat pe nas este filtrat, încălzit și umezit înainte de a ajunge în căile respiratorii.

În timpul efortului fizic, necesarul de aer crește, iar respirația devine în mod natural mai rapidă și mai profundă. În anumite situații, este normal ca un copil să folosească și respirația pe gură în timpul unui efort intens.

Problema apare atunci când respirația pe gură la copii în timpul sportului este predominantă, apare foarte ușor la efort sau este prezentă și în repaus și în timpul somnului.

În aceste cazuri, este important să înțelegem de ce copilul respiră astfel și dacă există o cauză care trebuie evaluată.

              Cum poate fi observată respirația pe gură la sport?

Uneori, primul loc în care părinții observă problema este chiar terenul de sport, piscina sau sala de antrenament.

Copilul poate:

• să alerge sau să facă exerciții cu gura deschisă aproape permanent;
• să respire zgomotos;
• să obosească mai repede decât te-ai aștepta;
• să aibă nevoie de pauze mai dese;
• să spună că „nu are aer”;
• să își revină mai greu după efort;
• să se plângă de gură sau gât uscat după antrenament;
• să evite anumite exerciții pentru că îi este greu să își controleze respirația.

Aceste semne nu înseamnă automat că există o problemă miofuncțională. Oboseala la efort poate avea numeroase cauze și trebuie evaluată în context.

Semne pe care le poți observa și acasă

Dacă respirația pe gură apare și în afara antrenamentelor, merită să fii atent la câteva semne.

Copilul:

• doarme cu gura deschisă;
• sforăie;
• are un somn agitat;
• se trezește obosit;
• are buzele frecvent uscate;
• stă cu gura întredeschisă atunci când se uită la televizor sau se joacă;
• respiră zgomotos;
• vorbește cu voce nazală;
• pare că respiră mai mult pe gură decât pe nas;
• își ține capul și gâtul într-o poziție modificată pentru a respira mai ușor.

Cu cât aceste semne apar mai des și în mai multe contexte, cu atât este mai important să fie investigată cauza.

               De ce respiră un copil pe gură?

Respirația pe gură nu este întotdeauna un simplu obicei.

Uneori, copilul nu poate respira eficient pe nas din cauza unei probleme care trebuie evaluată medical. Printre cauzele posibile se pot afla:

• nas înfundat frecvent;
• alergii;
• vegetații adenoide mărite;
• amigdale mărite;
• deviație de sept;
• alte cauze de obstrucție nazală.

De aceea, primul pas nu este să îi spui copilului „închide gura și respiră pe nas”.

Mai întâi trebuie să aflăm dacă poate respira liber pe nas.

             Ce faci dacă observi că respiră pe gură la sport?

În primul rând, este important să nu presupui că problema este doar lipsa de condiție fizică.

Dacă respirația pe gură este frecventă, mai ales dacă apare și în timpul somnului sau în repaus, o evaluare medicală poate ajuta la identificarea unei eventuale cauze obstructive.

În funcție de situație, poate fi recomandat un consult ORL pentru evaluarea căilor respiratorii și excluderea unor cauze care împiedică respirația nazală.

Dacă nasul este funcțional, dar copilul continuă să respire predominant pe gură, poate exista un pattern respirator oral care a devenit automat.

Aici poate avea un rol terapia miofuncțională orofacială.

                                     Cum poate ajuta terapia miofuncțională?

Terapia miofuncțională orofacială urmărește corectarea unor tipare funcționale care implică respirația, poziția limbii, buzele și musculatura orofacială.

În funcție de evaluare, exercițiile pot urmări:

• îmbunătățirea poziției de repaus a limbii;
• închiderea buzelor fără efort;
• dezvoltarea unui pattern respirator nazal, atunci când respirația nazală este posibilă;
• corectarea unor tipare de înghițire;
• coordonarea mai bună a musculaturii orofaciale;
• transferul treptat al acestor deprinderi în activitățile de zi cu zi și, ulterior, în timpul efortului.

Este important de înțeles că terapia miofuncțională nu înlocuiește evaluarea medicală atunci când există o posibilă obstrucție nazală.

De aceea, ordinea corectă poate fi:

observație → evaluare medicală, atunci când este necesară → evaluare miofuncțională → plan personalizat de terapie.

                                          Respirația și sportul de performanță

Pentru un copil care face sport de performanță, fiecare detaliu care îi afectează confortul în timpul efortului merită observat.

Respirația nu este singurul factor care determină performanța. Antrenamentul, somnul, alimentația, hidratarea, starea generală de sănătate și tipul de sport au, de asemenea, un rol important.

Dar dacă un copil sănătos, antrenat, obosește constant mai repede decât colegii, respiră predominant pe gură sau se plânge frecvent că „nu are aer”, merită să te uiți și la felul în care respiră.

Uneori, problema nu este că un copil nu se străduiește suficient.

Uneori, corpul lui a învățat un anumit tipar de respirație care poate fi evaluat și, atunci când este cazul, corectat.

                    Când trebuie să ceri o evaluare medicală?

Oboseala la sport poate avea multe cauze. Nu trebuie pusă automat pe seama respirației pe gură.

Dacă oboseala este severă, apare brusc, se agravează sau este însoțită de simptome precum durere în piept, leșin, amețeli importante, dificultăți de respirație sau scăderea evidentă a toleranței la efort, copilul trebuie evaluat medical.

În cazul în care copilul este sănătos din punct de vedere medical, dar respiră predominant pe gură, inclusiv în repaus sau în timpul somnului, o evaluare a funcțiilor orofaciale poate ajuta la identificarea patternului respirator și a altor disfuncții asociate.

                           Dacă observi aceste semne la copilul tău

Nu încerca să corectezi respirația doar spunându-i să țină gura închisă.

Mai întâi trebuie înțeles de ce respiră pe gură.

O evaluare corectă poate arăta dacă există o cauză care trebuie investigată medical și dacă este necesară terapia miofuncțională orofacială.

Pentru un copil care face sport, respirația este parte din funcționarea întregului sistem orofacial. Iar primul pas nu este să presupunem care este problema, ci să o evaluăm.

Dacă recunoști mai multe dintre aceste semne la copilul tău, programează o evaluare miofuncțională pentru a afla unde vă aflați și care sunt pașii potriviți pentru el.

Preluat: https://www.drpaunelena.ro